Lumea este într-o continuă mişcare şi fiecare vrea să ajungă undeva. Foarte puţini ştiu însă unde vor să ajungă, iar cei mai mulţi se plimbă prin oraş în căutarea unei adrese necunoscute, a unui loc foarte frumos în care au mai fost cu mult timp în urmă, dar nu mai ştiu exact unde se află, ori a unui spaţiu în care să se simtă din nou ca altădată.
De câte ori nu s-a întâmplat să alergăm şi noi spre locul în care ne dorim să ajungem? Să ne rătăcim pe străzi întunecate şi înguste, convinşi că la următoarea intersecţie o să ne amintim pe unde trebuia să o luăm? Să ne împiedicăm, să cădem, să ne ridicăm însă mereu, convinşi că de data asta nimic nu ne mai poate opri? Să ne încăpăţânăm să ajungem totuşi acolo, chiar dacă e ploaie sau soarele e pe cale să apună, doar pentru a putea apoi ieşi în faţă şi spune că am făcut-o şi pe asta?
Se spune că dacă ai încredere în tine şi munceşti din greu, nu există lucru pe care să nu îl poţi realiza (Brad Henry - Have faith in your own abilities, work hard and there is nothing you cannot accomplish). Sau că dacă îţi doreşti ceva din tot sufletul, tot universul conspiră să te ajute.
De multe ori însă ne oprim şi nu ne mai atingem destinaţia. Renunţăm fiindcă nu mai avem energie să continuăm, iar eforturile noastre par zadarnice - locul acela este de negăsit. Renunţăm pentru că ne-am săturat să rătăcim pe străduţele înguste şi avem speranţa că încă putem să găsim drumul înapoi de unde am plecat. Şi teama că dacă totuşi continuăm, nu o să mai ştim cum să ne întoarcem şi o să rămânem ceva timp pe acolo. Rătăcind aiurea. Renunţăm pentru că recunoaştem în cele din urmă că ne-am blocat. Sau pur şi simplu pentru că ne atrag alte destinaţii, şi uităm definitiv de cele în căutarea cărora suntem momentan blocaţi.
Ne dăm bătuţi pentru că nu mai avem încredere în noi sau pentru că realizăm că locul în care vrem să ajungem s-ar putea să nici nu fie aşa cum ni-l imaginăm noi - şi cere mult prea mult efort să urci atâtea trepte sau să străbaţi atâtea străzi pentru nimic?
